Desenul este cel mai important mod de comunicare pentru specialiști din arhitectură, rezistență sau instalații. Acest mod de comunicare trebuie, totodată, să se bazeze pe un limbaj comun de reprezentare, ușor de înțeles de toți cei ce lucrează, într-un fel sau altul, cu desenul respectiv. Implică, deci, responsabilitate. Să luăm drept exemplu reprezentarea standardizată în România pentru termoizolație – „șerpișorii” sau dubla buclă.
Uneori este schimbată cu reprezentări luate din afară (textură fagure, culoare etc.), poate din rațiuni estetice, poate din necunoaștere a standardului sau din cauză că nu este conștientizat impactul posibil pe circuitul pe care desenul îl va urma până pe șantier. Dacă la acest lucru adăugăm dimensiunile tot mai mari necesare pentru termoizolare, cu atât mai mult în cazul unei case pasive, ne dăm seama că termoizolarea ar putea fi confundată ușor cu alte elemente constructive.
Puteți spune că până la urmă își vor da seama ceilalți specialiști, sau cei de pe șantier „pentru că și scrie”, „pentru că e logic să fie termoizolație”, dar este suficient un scurt moment de neatenție care apoi să aibă nevoie de corectări – adică e nevoie de timp suplimentar …și mai ales de mai mulți bani.
