Poate o să vă mire: nu sunt expert atestat în ZEB, nZEB, net-ZEB și alte acronime la modă. Dar am scris două cărți și am coordonat, editat și contribuit la realizarea unei a treia (de fapt prima, în ordine cronologică), toate publicate de prestigioasa editură Springer Nature. Nu m-am băgat în ce nu cunosc (și tare bine ar fi, pentru toată lumea, ca fiecare să-și vadă de domeniile de competență atestate de studiile universitare, postuniversitare de autentică cercetare științifică, nu de legislație stufoasă și uneori confuză) dar ceea ce știu, chiar știu.
Acest curs nu se adresează exclusiv arhitecților ci... tuturor partenerilor din actul de realizare a unei clădiri, de la proiectanți, executanți, producători de sistem, studenți din facultățile tehnice și... oricui este curios să mai învețe ceva.
Preiau, din cea mai recentă carte scrisă de mine și publicată de Springer Nature în 2024 (Architectural Design Strategies for Saving Energy in Buildings. An Architects View
https://link.springer.com/book/10.1007/978-3-031-73541-7), tradusă desigur, o parte a Introducerii:
”De ce încă o carte despre eficiența energetică în clădiri?
Pe ZEB sau nZEB?
S-a scris mult pe această temă, că dependența de surse de energie – putem afirma că este vorba despre orice sursă de energie – reprezintă o provocare și o vulnerabilitate pentru desfășurarea tuturor activităților umane. Deci, ce aduce nou această carte?
Poate perspectiva... arhitecților: că o clădire nu este concepută pentru a fi o centrală energetică, deși acest obiectiv poate fi îndeplinit printr-un proiect specific (nu „inteligent”, nu „smart”, pentru a evita legarea principiului de programe de calculator), odată ce rolul clădirii – de a adăposti ceva și de a oferi spațiul adecvat pentru orice funcție s-a dorit a fi îndeplinit în interiorul zidurilor sale – este îndeplinit.
Clădirile oferă adăpost în primul rând, atât pentru ființe vii, cât și pentru desfășurarea unor activități specifice. Prin urmare, este normal ca ele, clădirile, să fie „responsabile pentru 40% din consumul nostru de energie și 36% din emisiile de gaze cu efect de seră, care provin în principal din construcție, utilizare, renovare și demolare” [https://commission.europa.eu/news/focus-energy-efficiency-buildings-2020-02-17_en]. Dacă nu ar exista clădiri și activitățile umane s-ar desfășura în natură (presupunând că acest lucru s-ar putea întâmpla), clădirile nu ar consuma mai puțin? Evident, ar fi „responsabile” pentru un procent mult mai mic al consumului de energie. Totuși... noi, oamenii, nu am reușit să lucrăm în aer liber, fără protecție împotriva vântului, zăpezii, soarelui, ploii și a tuturor celorlalți agenți naturali. Deci de ce acuzăm clădirile pentru acțiunile noastre? De fapt, activitatea umană este responsabilă de consumul de energie; clădirile sunt rezultatul minții și muncii umane.
Este adevărat că unele clădiri folosesc mai puțină energie decât altele; ca urmare se poate naște întrebarea: au fost clădirile concepute și construite fără a ține cont de costurile care vor fi plătite în timpul utilizării lor?
Au fost structuri independente care nu aveau nimic de-a face cu mediul? Forme sculpturale simple sau complicate care schimbă aleatoriu peisajul?
Costul de utilizare nu a fost un element pe care proiectul ar fi trebuit să-l ia în considerare? Am inventat, acum, conștientizarea cu privire la utilizarea resurselor?
Nici pomeneală!”
Condiția esențială este colaborarea interdisciplinară și transdisciplinară, încă de la faza de concept. Astfel cele două strategii de proiectare – pasivă și activă – se vor combina, se vor întrepătrunde și rezultatul va fi cel dorit de toată lumea; inclusiv un consum mai mic de energie.
Cum? Simplu: veniți la curs (sau... citiți cărțile mele ).
